marți, 23 iunie 2009

Ion Oncescu vs Michael Todd-Las Vegas-19 iunie -2009

    Sunt un mare fan al lui Ion Oncescu şi al acestui sport, skandenberg! Meciul este postat pe youtube şi la adresa de mai jos  ! Deşi a pierdut, ţinând cont şi de diferenţa de greutate, 96 Kg (Ion Oncescu) la 115 Kg (Michael Todd), pentru mine Ion Oncescu rămâne cel mai bun şi un sportiv care ne reprezintă cu cinste în sportul pe care şi l-a ales! Felicitări Ion şi cât mai multe bucurii personale şi sportive! Ne faci să fim mândri!

  Ion Oncescu vs Michael Todd-Las Vegas-19 iunie -2009 sau pe youtube:


    si pentru pasionati acestui sport las linkul si catre meciul intre  John Brzenk vs Denis Cyplenkov !


luni, 22 iunie 2009

Cum sa ramai fara prieteni (film ) - vi-l recomand !



  Mă uit acum pe cinema8.ro la acest film „Cum să rămâi fără prieteni "vi-l recomand ! Mai am vreo 20 de minute din el şi deşi primele 15 minute nu m-au impresionat ,încet, încet m-a prins şi e bun ! Sala IX !

marți, 16 iunie 2009

De ce necreştinii inteligenţi nu ar trebui să râdă de creştinii modeşti?





     Când eram mai tinerel, am citit această carte:"Creştinismul redus la esenţe " de C.S.Lewis! Mi-a plăcut, în mod deosebit o demonstraţie: De ce un necreştin inteligent nu ar trebui să râdă de un creştin mai modest?

     Dacă creştinismul în viaţa unei persoane este real, atunci acea persoană ar trebui să devină o persoană mai bună decât înainte de a deveni creştin şi aşa se şi întâmplă! Dar s-ar putea ca domnişoara Petrescu, de ex, să aibă o limbă mult mai ascuţită decât necredinciosul Radu Ionescu! Dar lucrul acesta, nu ne spune dacă creştinismul este eficient sau nu! Problema este: Cum ar fi fost limba domnişoarei Petrescu dacă ea nu ar fi credinciosa şi cum ar fi limba lui Radu Ionescu dacă el ar deveni credincios? Ideea e ca Dumnezeu nu ne judeca în comparaţie cu ceilalţi, ci cu ce am deveni dacă i-am asculta învăţăturile! Aşa că, dragi necreştini, atunci când vă încearcă limba să râdeţi de un creştin mai modest, numai pentru că este creştin -luam cazul unui creştin care încearcă să respecte învăţăturile bune ale lui Isus-ganditi-vă, cum ar fi acea persoană, dacă nu ar urma acele învăţături şi s-ar comporta, de ex ca politicienii noştrii corupţi, sclipici la suprafaţă şi gândaci sau şobolani în caracter?

    Este ca o preferaţi creştină, chiar dacă are limba mai ascuţită decât dvs sau defecte mai mari? Nu uitaţi, nu cred că Dumnezeu ne judeca prin comparaţie cu ceilalţi, ci prin comparaţie cu ce ai putea deveni, dacă îi respecţi legile, învăţăturile, date prin aceşti soli morali ai istoriei! Poate acel creştin modest a făcut eforturi mari să-şi schimbe felul de a fii, dar până acolo a ajuns pe scara moralităţii şi tot e mai jos cu câteva trepte decât tine! Nu râde, Dumnezeu vede omul de pe o treaptă mult mai sus decât te afli tu! Cu el te va compara, pentru că tot tu eşti, numai că nu te vezi, preocupat fiind să râzi sau să te compari cu acei creştini mai modeşti! Eşti inteligent? Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că a permis conjucturii să te naşti într-o familie bună, sănătoasă, morala, că ai învăţat la o şcoală cu profesori buni! Nu râde de cel de sub tine, nu se ştie din ce mediu familial provine, ce şcoală a urmat, ce influenţe zilnice negative a avut! Ajută, dacă poţi, dacă nu, vezi-ţi de caracterul tău! Închei cu 2 versete din Luca 12:

  • 12:47 Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

    12:48 Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

" Între stimul şi răspuns există un spaţiu în care poţi să alegi! "




   Unul dintre motto-urile mele preferate este acesta:"Între stimul şi răspuns există un spaţiu în care poţi să alegi! ". L-am găsit într-o carte de Stephen Covey, Eficienta în 7  trepte şi m-a pus mult pe gânduri! Toate filmele siropoase, toate telenovelele vor să ne convingă că omul trebuie să reacţioneze spontan, după cum simte şi aşa şi reacţionează, în general! Dacă nu ar exista acest spaţiu în care să putem să decidem dacă la o anumită întâmplare, stimul, situaţie e bine să reacţionăm cum simţim, nu am avea nicio vină! Majoritatea reacţionăm cum simţim, doar în cazul în care suntem forţaţi de anumite împrejurări (să nu fim daţi afară din serviciu, să nu ne pierdem prietenia sau respectul celuilalt, din teamă de răspunsul celuilalt la răspunsul nostru) reacţionăm mai ponderat şi cu mai multă gândire! Ideal ar fi ca după ce suntem forţaţi de împrejurări să reacţionăm rapid, să ne dăm un timp de gândire şi apoi să reacţionăm! Cum se spune, să ne calmăm şi apoi la rece să ne spunem părerea!  

   Nu facem aşa pentru că suntem un popor latin, poate, pentru că n-am mai fi noi înşine sau pentru că preferăm să răspundeam la o jignire cu ceva asemănător sau chiar mai dur, decât să tăcem, să picăm de proşti şi să pregătim o acţiune mult mai bună pe viitor, de răzbunare sau de rugăciune pentru celălalt sau de răspuns în care să ne arătăm personalitatea superioară, cel puţin pentru acea situaţie! Din cauza asta, cred eu, avem mult de pierdut!

  Am observat că suntem asi la criticat orice şi pe oricine, mai puţin să-l înţelegem şi pe celălalt şi să găsim o soluţie în care şi celălalt să se simtă înţeles şi noi să ne spunem punctul de vedere! Îmi veţi spune: cum să ne propunem să-l înţelegem, când celălalt, mai întotdeauna, are un cont în banca pe care ni l-am dori şi noi, în majoritatea cazurilor obţinut ilegal, e mai tot timpul într-o poziţie superioară, pe care de cele mai multe ori, nu o merită sau, pur şi simplu, nu merită să ne gândim de ce spus ce a spus sau de ce a făcut ce a făcut?

   Ce să vă spun, aveţi dreptate, dar dacă vreodată nu veţi fi mulţumiţi de dvs, unul dintre motive este şi acesta şi anume, că nu vă gândiţi cum gândeşte celălalt, de ce a spus ce a spus şi până la urmă, oare, numai noi avem dreptate? Nu spun că nu-mi place Mircea Badea, care-i critică pe toţi şi toate, dar criticile vin după ani de gândire şi experienţă, poate şi după discuţii, sunt convins, cu toţi prietenii lui, puţini, dar buni!

   Să-i dăm credit acestui spaţiu să-şi spună părerea! Nu se ştie ce gând inspirat pătrunde acolo şi constituie o soluţie mult mai bună, decât o facem, reacţionând spontan! Uitaţi telenovelele şi lăsaţi "Gândirea cea de pe urmă a romanului" să se exprime şi să răspundă!