marți, 16 iunie 2009

" Între stimul şi răspuns există un spaţiu în care poţi să alegi! "




   Unul dintre motto-urile mele preferate este acesta:"Între stimul şi răspuns există un spaţiu în care poţi să alegi! ". L-am găsit într-o carte de Stephen Covey, Eficienta în 7  trepte şi m-a pus mult pe gânduri! Toate filmele siropoase, toate telenovelele vor să ne convingă că omul trebuie să reacţioneze spontan, după cum simte şi aşa şi reacţionează, în general! Dacă nu ar exista acest spaţiu în care să putem să decidem dacă la o anumită întâmplare, stimul, situaţie e bine să reacţionăm cum simţim, nu am avea nicio vină! Majoritatea reacţionăm cum simţim, doar în cazul în care suntem forţaţi de anumite împrejurări (să nu fim daţi afară din serviciu, să nu ne pierdem prietenia sau respectul celuilalt, din teamă de răspunsul celuilalt la răspunsul nostru) reacţionăm mai ponderat şi cu mai multă gândire! Ideal ar fi ca după ce suntem forţaţi de împrejurări să reacţionăm rapid, să ne dăm un timp de gândire şi apoi să reacţionăm! Cum se spune, să ne calmăm şi apoi la rece să ne spunem părerea!  

   Nu facem aşa pentru că suntem un popor latin, poate, pentru că n-am mai fi noi înşine sau pentru că preferăm să răspundeam la o jignire cu ceva asemănător sau chiar mai dur, decât să tăcem, să picăm de proşti şi să pregătim o acţiune mult mai bună pe viitor, de răzbunare sau de rugăciune pentru celălalt sau de răspuns în care să ne arătăm personalitatea superioară, cel puţin pentru acea situaţie! Din cauza asta, cred eu, avem mult de pierdut!

  Am observat că suntem asi la criticat orice şi pe oricine, mai puţin să-l înţelegem şi pe celălalt şi să găsim o soluţie în care şi celălalt să se simtă înţeles şi noi să ne spunem punctul de vedere! Îmi veţi spune: cum să ne propunem să-l înţelegem, când celălalt, mai întotdeauna, are un cont în banca pe care ni l-am dori şi noi, în majoritatea cazurilor obţinut ilegal, e mai tot timpul într-o poziţie superioară, pe care de cele mai multe ori, nu o merită sau, pur şi simplu, nu merită să ne gândim de ce spus ce a spus sau de ce a făcut ce a făcut?

   Ce să vă spun, aveţi dreptate, dar dacă vreodată nu veţi fi mulţumiţi de dvs, unul dintre motive este şi acesta şi anume, că nu vă gândiţi cum gândeşte celălalt, de ce a spus ce a spus şi până la urmă, oare, numai noi avem dreptate? Nu spun că nu-mi place Mircea Badea, care-i critică pe toţi şi toate, dar criticile vin după ani de gândire şi experienţă, poate şi după discuţii, sunt convins, cu toţi prietenii lui, puţini, dar buni!

   Să-i dăm credit acestui spaţiu să-şi spună părerea! Nu se ştie ce gând inspirat pătrunde acolo şi constituie o soluţie mult mai bună, decât o facem, reacţionând spontan! Uitaţi telenovelele şi lăsaţi "Gândirea cea de pe urmă a romanului" să se exprime şi să răspundă!

Niciun comentariu: