sâmbătă, 19 decembrie 2009

1 Corinteni 13 pe limba căsniciei !


click pe imagine
O postare foarte frumoasă ! Felicitări Alexandru !

Să mai spună liber-cugetătorii mei că creştinii nu pot scrie şi lucruri admirabile ! Aceasta e dovada ! Aceştia sunt creştinii pe care îi iubesc şi  fac cinste numelui de creştin şi lui Iisus !


(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.

(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.

(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!

(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.

(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.

(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.

(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.

(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.

(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.

(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult !
 

Despre eul (ego-ul ) nostru !

  Una dintre creaţiile spirituale ale noastre, foarte importante din punctul meu de vedere , este eul (ego-ul ) nostru ! Zi de zi ne îmbogăţim sau sărăcim eul ( ego-ul ) nostru, prin adăugarea sau scoaterea unor tipare de gândire sau comportament . Putem adăuga tipare bune sau rele ! Pentru că sunt un admirator al modelului creştin, în sensul că trebuie urât tiparul de gândire sau comportament, dar nu omul, pentru care trebuie să ne rugăm sau să încercăm să-l convingem de nevalabilitatea sau falsitatea analizei sau credinţei sau credinţelor sale, cu calm şi respect, prin argumente de necombătut, voi insista des pe versete din Biblie, pe viziuni creştine asupra caracterului lui Dumnezeu, adaugând cele scoase în evidenţă de oameni inteligenţi şi destul de profunzi, din punctul meu de vedere, dar necreştini ( liber-cugetători , de exemplu, sau chiar atei ).
    Pentru a avea succes real în viaţă, aşa cum scotea în evidenţă domnul Pavel Coruţ ( un liber -cugetător ), în cărţile dumnealui, trebuie să avem solide cunoştinţe din domenii variate ca psihologie, logică, istorie, arheologie, fizică, astronomie, medicină, genetică, etc . Fără solide cunoştinţe în aceste domenii, chiar dacă avem conturi substanţiale în bancă, care să ne asigure confortul financiar necesar, nu ne putem numi oameni cu adevărat, luminaţi şi aparţinând acestui secol ! Deşi foarte mulţi creştini, au baza necesară în Biblie (Vechiul şi Noul Testament ), pentru formarea unui caracter frumos, pentru că ignoră aceste materii şi nu le acordă aceeaşi atenţie, ajung să emită teorii ştiinţifice (zic ei ), de care râd şi copiii inteligenţi ! 

   În 1 Corinteni 13 este descris caracterul lui Dumnezeu, prin lumina pe care o avea apostolul Pavel în mintea şi sufletul său . Este folosit ca şi cuvânt înlocuitor pentru Dumnezeu, cel mai drag cuvânt pe care îl are omenirea la acest moment ( iubirea sau dragostea ) ! Dacă un creştin îşi alege acele trăsături ca model (tipar) de caracter, de cum şi-ar dori să fie , nu cred că vreo fiinţă inteligentă are ceva de obiectat la trăsăturile de caracter scrise acolo. Înlocuind cuvântul „dragostea (iubirea)” cu „creştinul” sau „un om” avem ca model (tipar) de comportament următoarele calităţi : omul trebuie, pentru a avea un caracter pe placul lui Dumnezeu, să fie îndelung răbdător, plin de bunătate, să nu pizmuiască ( să invidieze ), să nu se laude, să nu se umfle de mândrie, să nu se poarte necuviincios, să nu caute folosul său, să nu se mânie, să nu se gândească la rău, să nu se bucure de nelegiuire, ci să se bucure de adevăr, să acopere totul, să creadă totul, să nădăjduiască ( spere ) totul, să sufere totul ! 
   Bineînţeles că aceste îndemnuri trebuie luate cu anumite amendamente...! Dacă crezi totul, de exemplu, rişti să devii, din punctul meu de vedere, un idiot şi chiar dacă această postură este văzută de mulţi creştini ca dovada maximă a credinţei şi apartenenţei la această religie, eu o văd ca o renunţare voită la această facultate dată oamenilor , raţiunea, de creatorii noştrii, de Dumnezeu direct sau prin fiinţe extraterestre în expediţie sau eşuate pe acestă planetă, ale căror urmaşi, din păcate, sălbăticiţi, suntem, şi motiv de desconsiderare din punctul meu de vedere ! 
 
    Un alt model dat creştinilor se află în 1 Timotei cap.3, unde se descrie, cum trebuie să fie episcopii şi diaconii într-o Biserică : „ 3:1 Adevărat este cuvântul acesta: "Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun."

3:2 Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.

3:3 Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor (certăreţ) , nu iubitor de bani; 

3:4 să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.

3:5 Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?

3:6 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.

3:7 Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.

3:8 Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav,

3:9 ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.

3:10 Trebuie cercetaţi întâi, şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.

3:11 Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.

3:12 Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor.

3:13 Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.

  Sunt şi învăţături date de apostolul Pavel femeilor, în aceeaşi epistolă, cu care nu sunt de acord, specifice acelor vremuri, în care femeia era considerată pe o treaptă inferioară bărbaţilor ( 1 Timotei, cap.2 :„ Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

2:12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

2:13 Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.

2:14 Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. „


    Bineînţeles că astăzi interdicţia dată femeilor să înveţe pe alţii şi teoria greşelii Evei, prin care toate femeile sunt vinovate, este astăzi crezută doar de acei creştini pentru care eu am cea mai mică consideraţie ! În acelaşi capitol sunt versete care s-ar putea să placă multor bărbaţi, şi poate, şi femeilor :  1 Timotei 2:9 ...„ femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,

2:10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. „





    Avem , de asemenea o mulţime de proverbe în Biblie, care ne învaţă să fim harnici, să iubim cunoştinţa, ştiinţa, înţelepciunea , bunătatea, facerea de bine, aşa că pentru cei care doresc să caute tipare de comportament bune, le recomand călduros lectura acestor capitole din Biblie ! 


     Aşa cum observăm, chiar pentru liber-cugetători, cum sunt eu, Biblia poate fi o carte foarte bună, de unde te poţi inspira pentru a-ţi crea tipare şi modele de comportament corecte ! La ele adaug sfaturile, analizele, modelele autorilor mei de suflet Pavel Coruţ, Stephen Covey, Richard Wurmbrand, Serghei Lazarev, Eckhart Tolle, unii creştini , alţii nu şi fiecare la rândul său , poate adăuga autorii preferaţi din care să se inspire pentru a-şi crea un caracter de care să fie mândru (ă) ! 

    Un lucru este de notat şi eu îl găsesc foarte important, eul nostru, deşi ne este ca o carte de vizită şi ne reprezintă, aşa cum scotea foarte bine în evidenţă Eckhart Tolle, nu suntem noi ! Este o creaţie a noastră ! 
 În fiecare clipă, uneori inconştient (pe pilot automat, aş zice ) alteori conştient, în funcţie de împrejurări, de gradul nostru de conştienţă a eului nostru, a tiparelor noastre de comportament şi gândire, a culturii acumulate, alegem un tipar de comportament sau altul, o credinţă, concluzia unei analize făcute anterior din memorie, dar cum alegem să fim sau ce tipar de comportament urmăm, sunt creaţii anterioare, preluate inconştient sau conştient din ce citim , vedem, admirăm sau imităm ! Pe această realitate se bazează posibilitatea schimbării oricărui om,  în orice clipă, dacă tiparele lui de comportament sau credinţele îi sunt greşite, de aceea atât rugăciunea cuiva pentru cineva care greşeşte sau se comportă imoral sau ilegal are logica sa, la fel constrângerea în cazul infracţiunilor prin amenzi sau închisoare sau discuţiile cu cei care ascultă şi o altă părere decât cea formată sau acceptată ! 

   În lumea această există mai multe nivele de existenţă ! Deşi deasupra tuturor este Dumnezeu, imitarea unor comportamente din junglă, unde doar instinctul dictează, în lumea oamenilor dotaţi cu raţiune, trebuie pedepsită de toţi oameni conştienţi, prin toate formele de constrângere avute la îndemână, de la amendă sau oprobiu, la închisoare !  
  Suntem oameni dotaţi de Dumnezeu , în ultimă instanţă, cu raţiune şi în virtutea acestei facultăţi, nu avem voie să acceptăm ca reguli de viaţă, modelele junglei, unde cel mai tare este şef absolut peste cel slab, peştele mai mare îl mănâncă pe cel mai mic şi alte legi ale junglei, acceptate în lumea animalelor fără raţiune ! De aceea , deşi între noi s-au strecurat şi adoptă aceste legi mulţi dintre îmbogăţiţii , patronii  şi chiar conducătorii politici ai vremurilor noastre, pe ideea că „cine poate, oase roade” şi „ cel slab trebuie să se supună celui tare ", toţi cei conştienţi de această deviere regresivă, sălbatică trebuie să amendeze, prin orice mijloace, de la dispreţ, oprobiu public, la predarea lor organelor abilitate, pentru amendare sau închisoare, după caz, lucru care se întâmplă destul de rar spre deloc, în justiţia din ţara noastră, acesta fiind un motiv pentru care suntem în coada Europei, deşi cu o ţară bogată şi mulţi oameni inteligenţi ! 
     Aici creştinismul cu iertatul sau toleranţa oricărui păcat mi se pare în afara realităţii, atitudinea potrivită fiind una foarte combativă şi justiţiară ! Degeaba bagi la închisoare cei mai mărunţi dintre infractori şi laşi afară rechinii ! Din păcate, astăzi trăim într-o societate bolnavă, dar sper ca individual să se întâmple şi lucruri bune în viaţa unora dintre noi şi prin ambiţie, consecvenţă şi determinare în urmărirea şi împlinirea scopurilor pe care ni le-am propus, să ajungem să fim şi să avem ce ne-am dorit ! Am spus şi să avem, eu neavând nicio simpatie pentru cei săraci şi cinstiţi, întreţinuţi de alţii, din milă publică sau cum spun ei, de Dumnezeu ! 
Succes tuturor în odiseea lui personală !

  - Va continua ! -